Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 115

facem un compromis. Vreau să fim din nou fericiți, cer prea mult? - Păi... nu. Adică... știi, mi-aș dori mai mult decât orice să fim din nou ca înainte... dar... nu îl cunoști pe Sebastian... eu... Îmi plec dezamăgită privirea, tristă din cauza piedicii care s-a ridicat în fața noastră din cauza mea. - Sebastian! Ce poate să facă? Amândoi renunțăm la viețile noastre de acum pentru a reveni la cum eram fericiți odată. Eu nu-mi văd viața lângă Sky cum, cu siguranță, nici tu nu ți-o vezi alături de Sebastian. Îmi doresc să te văd fericită, doar că... nu ești. Asta se vede, fie că vrei să recunoști, fie că nu. - Mă cunoști atât de bine, Mike... Aș da orice să pot fugi acum cu tine... doar că... Mă opresc din nou în momentul în care teama mă cuprinde brusc, gândindu-mă la brutalitatea lui Sebastian. La cât rău mi-a făcut doar pentru că nu îmbrăcam ceea ce îi plăcea lui sau că nu îl ascultam. Nu vreau să îl rănească pe Mike... nu îmi pasă de mine, dar nu vreau să se atingă de