Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 114

Rămân nemișcată, timpul parcă oprindu-se în loc, la auzul cuvintelor lui Mike. O parte din mine ar striga ”Haide să fugim de aici!”, dar teama care crește în mine, gândindu-mă la ce mi-ar putea face Sebastian dacă ar afla ce gândesc. - Mike... ce vrei să spui? - Să nu ne mai întoarcem la viețile noastre, separați unul de celălalt. Să rămânem în Valel, noi... știu ce-ți cer, dar simt că nu mai rezist. Vreau să fim doar noi doi, micuțo. Așa cum eram înainte. Crezi... crezi că se mai poate? - Eu... Mike... aș vrea... adică... Mă fâstâcesc atât de tare încât nu reușesc să îmi mai găsesc cuvintele. Ce aș putea să îi răspund? Sunt atât de bulversată acum. De ce a trebuit să intre Sebastian în viața mea? De ce nu pot acum să îi sar pur și simplu în brațe lui Mike și să îl las să mă ducă departe de aici... departe de tot. - Ai vrea? Dar ce te reține? Sebastian? Gaia, dacă vrem să fim fericiți, va trebui ca amândoi să