Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 113

prelung în timp ce o strâng pe Gaia și mai tare în brațe. Să nu mai pleci! Eu n-am să mai plec. - Promiți? Îl privesc ca un copil mic în timp ce mă cuibăresc la pieptul lui și mai mult. - Promit! Promit! Promit! Îi spun insistent în timp ce o sărut prietenește pe obraz. - Hahahaha!!!! M-ai gâdilat! Off... mi-aș dori să putem rămâne aici pentru totdeauna... să nu mai trebuiască să ne întoarcem. Știu că e o prostie... dar... ție cum ți se par toate aceste lucruri? Lampioanele, artificile, dorințele legate de copacul eternității? Îl întreb în timp ce mă desprind din brațele lui și fac câțiva pași privind forfota festivalului. - Toate acestea sunt minunate. Spiritul acestei sărbători mă face să mă întorc aici oriunde aș fi în lume în această perioadă. Însă în ceea ce ne privește pe noi... poate ar trebui să nu ne mai întoarcem. 3