Preludiul Sufletului Preludiul Sufletului | Page 116

el... ar fi prea dureros. Încep să plâng fără să mă pot controla. Îmi e atât de teamă... dacă ar știi Mike. - Înțeleg. O trag ușor spre mine, îi șterg lacrimile, care îi fac ochii să strălucească atât de puternic și de frumos, ca și cum te-ai uita la suprafața unui lac liniștit, îi zâmbesc pentru a o liniști iar în clipa următoare buzele noastre se contopesc în căldura unui sărut de mult așteptat, care îmi face corpul să vibreze de fericire. Îi mângâi chipul fin, strângând printre atingeri, lacrimile ei fierbinți. Sunt atât de sincere și de calde, încât fără să vrea îmi spune ceea ce simte pentru mine. Trupurile noastre, atât de apropiate, par să se contopească, scoțând la suprafață o iubire ascunsă, nespusă de prea mult timp. Mike... mă trage încet și... mă sărută. Atingerile lui și tandrețea cu care mă sărută... mă fac să plâng și mai tare. De când am așteptat acest sărut sincer, din suflet, plin de tandrețe și de dragoste. Este atât de diferit față de cel pe care mi-l amintesc. Acesta este... plin de dorință, blând... protector. Inima îmi bate nebunește în piept, atât