Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 96

lui Mike și îmi arunc privirea pe geamul
îngust. Ne apropiem. Îi fac semn lui Mike.
-

Am ajuns? Ok... trebuie să vorbim, dar după
ce coborâm din metrou. Valel, de când te
aștept! Am luat bagajele și am lăsat-o pe Gaia
să iasă prima. Nimeni în jur, iar liniștea s-a
așternut pretutindeni. Ahh, nu... bagajele! Mam împiedicat de Gaia care s-a oprit brusc în
fața mea. Ce e?

-

Etto... Mike... nu vreau să crezi că te mint sau
că sunt nebună... dar... cred că suntem tot în
Valhala.

-

Valhala? N-avem cum. M-am uitat deasupra
mea și văd: B3 Valhala. Cum se face că
suntem tot aici? Metroul ăsta cum a mers? Un
impuls mă face să las bagajele și să alerg până
în fața metroului pentru a-l întreba pe
conductor ce s-a întâmplat. În clipa în care
ajung în față, încremenesc. Metroul nu are
conductor! Dar cum se poate? Cum să meargă
singur? Cred că o iau razna... îmi pun mâinile
în cap și mă așez în genunchi. NU! NU! NU!