Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 97

Strig cât mă țin plămânii. Ușile metroului s-au
închis zgomotos, iar metroul a luat-o la goană
din nou... fără nimeni care să îl manevreze.
-

Mike! Mike! M-am trezit alergând spre Mike
când am văzut că se prăbușește la pământ.
Mike! Ce-ai pățit ești bine?

-

Conductorul... Gaia! I-am răspuns cu greu
fiind într-o oarecare stare de șoc. Metroul... nu
are conductor!

-

Nu este posibil... poate... poate că am făcut
cale întoarsă sau ceva...

-

Cale întoarsă? Ăsta este răspunsul pe care mil oferă Gaia? Deci nici nu mă crede că
metroul mergea de unul singur. Crezi că am
făcut cale întoarsă? Să fi dormit eu atât de
mult? Dar atunci tu, tu care erai trează?

-

Păi... eu... nu îmi dau seama cum... adică...
eram așa bulversată și plângeam... și...

M-am ridicat de jos ștergându-mă în genunchi.
-

Crezi că mai e vreun metrou la ora asta sau ne
întoarcem la motel?