Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 95

în care Isa mi-a spus toate aceste lucruri m-a făcut să
presupun că Gaia a avut un motiv bine întemeiat pentru
toate minciunile scoase, altfel ea nu m-ar fi mințit. Poate
că ar fi trebuit să o ascult...
Am tresărit din vis de parcă cineva făcuse un
zgomot puternic. Ahh, lumina neonului din metrou îmi
deranjează vederea. Metroul încă se clatină obosit. E
noapte... Mă uit după Gaia și o zăresc stând în capătul
vagonului, cu chipul adâncit în mâini, plângând de zor.
Isa m-a făcut să mă simt ca un idiot și jumătate pentru
felul în care m-am comportat cu Gaia. Pășesc încet până
ajung lângă ea. Ochii ei înlăcrimați mă străpung. O iau în
brațe și o strâng cu putere.
-

Iartă-mă, Gaia! Am spus cu toată durerea mea
din suflet.

-

Mike... Nu mă așteptam nicio secundă să își
ceară iertare. Era atât de supărat pe mine. Dar
profit de moment și primesc îmbrățișarea, cu
toate că nu mă pot opri din plâns. Aș vrea să
mă înțeleagă măcar un pic. Metroul dă semne
că ne apropiem. Mă desprind din strânsoarea