Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 94

Aaa... păi noi...
Lasă asta. Ai grijă de Gaia. Acum a fugit în capătul
vagonului și plânge de una singură. Te simți împlinit și
mândru de ceea ce ai făcut?
Eu? Dar ce i-am făcut?
Tu cu mândria și orgoliul tău. Gaia nu minte! Gaia
e nevoită să te mintă, Mike. Gândește-te. Când s-a mai
purtat Gaia așa cu tine? Nu ți se pare ciudat?
Termină și tu! Gaia e așa de când cu Valhala. Dar
terminăm imediat cu povestea asta și ne reîntoarcem la
viețile noastre banale. Cum ai dori să mă comport când
ea minte și se comportă ca o ciudată de ceva timp? Mă
rănește... Ă, cum ziceai că e cheama?
Issabela, dar îmi poți spune Isa.
... deci... tu crezi că ar trebui să mă comport altfel
cu ea? Ea cum face cu mine? S-a apropiat de mine mai
mult decât era necesar și mi-a luat chipul între palme,
uitându-se fix în ochii mei și mi-a spus:
Ai grijă de Gaia. Ea niciodată nu e singură. Dacă
crezi în mine și-n toate întâlnirile noastre, atunci crede
și-n ceea ce i se întâmplă Gaiei. Ochii aceia negrii sunt
minunați, parcă m-au cucerit pentru câteva secunde. Felul