Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 93

repede acasă... e noapte și se vede orașul în
depărtare.
Soarele ăsta bate prea puternic. Ei, de ce sunt
desculț? Nu e nimeni în jur, doar eu. Încerc să înaintez,
oriunde, fiindcă oricum locul nu-mi este deloc cunoscut.
În fața mea, din depărtare, văd că se apropie o siluetă.
Am decis să aștept, astfel m-am așezat. Din ce în ce mai
aproape... din ce în ce mai aproape. În timp ce se apropie
de mine, încep să-i disting chipul și felul în care e
îmbrăcată. O fată brunetă înăltuță, cu părul până peste
umeri și îmbrăcată într-o rochie clasică albastru marin.
Mike?
Am ridicat din sprâncene surpins. De unde știi cum
mă cheamă?
Cum să nu știu? Am mai vorbit...
Noi? Întreb nedumerit. Am fost colegi de clasă în
generală sau ceva și mă lasă pe mine memoria?
Mike... nu fi nesimțit.
Nu sunt..
Nu, n-am fost colegi și nici prieteni. Ne-am
cunoscut pe parcursul aventurii voastre în Valhala. Ce a
fost în capul vostru de-ați venit aici?