Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 91

lângă el. M-am așezat vis-a-vis și l-am privit cum
alunecă ușor spre tărâmul viselor. Pare atât de liniștit... și
de... departe de mine. Poate vom ajunge acasă și nici nu
va mai vorbi cu mine la școală... poate nu o să mă mai
aștepte să intrăm împreună la ore... totul din cauza mea...
Hahaha! Nu micuțo, de fapt e din cauza mea... nu ai
nevoie de el. E un simplu muritor care nu știe să te
prețuiască. Tu... ești a mea. Încetează! Nu vreau să te
mai aud! Am plecat din Valhala, lasă-mă în pace, ai făcut
destule! Vorbesc încet, parcă... Liniștește-te micuțo.
Oricum nu mai e cale de întoarcere acum. Ce vrei să
spui? Ne întoarcem în Valel! Hahahaha... te las să visezi
în continuare micuța mea, dar tot în brațele mele te vei
întoarce... ahahaha! Oprește-te!!!! NU VREAU SĂ TE
MAI AUD!!!! Mi-am presat urechile cu podul palmelor
în speranța că vocea va dispărea pentru totdeauna.
Am tresărit, speriat, din somn din cauza țipătul