Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 88

circumstanțe. Poate când vom ajunge acasă voi reuși să
aflu ce se întâmplă cu ea. Se uită la mine de parcă ar vrea
să-mi spună: Mike... iartă-mă că te mint. Am eliberat-o
din strânsoarea mea și am început să strâng nervos
bagajele. Gaia mi s-a alăturat, dar nici unul dintre noi nu
scoate un sunet. În ceea ce mă privește, sunt foarte
supărat pe Gaia. Ultimele lucruri sunt în dulap și mă
avânt după ele.
Mike! Mike! Nu mai fi așa... Vocea firavă e diferită
de cea care mă însoțește încă din Valel. Mike! Ai grijă de
Gaia. Nu e așa cum... și-am închis ușa dulapului
condamnând vocea la tăcere. Dacă e o fantomă, nu mă
sperie pe mine. Dacă întradevăr e ”ceva”, scap de-ndată
ce plec de aici. Gaia mă privește în timp ce împachetez
ultimele lucruri și pornim împreună spre recepție. Ne
întâlnim din nou cu Kagami care ne vede cu bagajele
după noi.
-

Unde ați plecat tinerilor?

-

Acasă, Kagami. Vreau liniște și să dorm un
somn liniștit în patul meu. Ia cheia...