Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 86

Am trântit ușa în urma noastră cu putere și o privesc cum
se agită să strângă puținele lucruri care le-a scos din
geamantan.
-

Îmi spui și mie ce ai de gând? De ce ești așa?

-

Nu ai să mă crezi oricum... ce rost are? Hai
strânge și tu chestia aia de acolo!

Atitudinea ei mă irită din ce în ce mai mult. De ce
se tot ascunde de mine? Am pus mâna pe geamantanul ei,
l-am închis cu forța și-am dat cu el în dulap.
-

Acum o să ai timp să-mi explici! I-am spus pe
un ton agresiv. Știi că urăsc minciuna și atunci
când cineva îmi ascunde ceva, iar tu, mi se
pare că parcă o faci intenționat! Cu cine
vorbeai adineauri? Să nu crezi că nu te-am
auzit!

-

Mike... Inima mi-a rămas în loc. Strâng în
palme un maieu împăturit minuțios și mă așez
pe pat cu privirea în pământ. Cu... nimeni... iam răspuns mințindu-l, cu vocea stinsă.

-

Cu nimeni! Cu nimeni? Deci, vorbești
singură? Crezi că o să te cred pe cuvânt? Mi
se face milă de Gaia, că folosesc tonul ăsta,