Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 85

crezând că ne așteaptă o viață mai bună, dar...
Valhala mi-a omorât fata.
-

S-a spânzurat? Unde? Am întrebat.

-

În camera... în camera în care v-ați cazat. A
răspuns bătrânul cu o voce timidă și o urmă de
vinovăție. Acum mă gândesc, de parcă ar fi el
vinovat că am luat noi camera aia, eu am ales
cheia dintre toate cheile de pe panou. Există
posibilitatea ca toate ciudățeniile întâmplate
până acum să fie din cauza noastră, că am stat
în camera unde s-a sinucis nepoata lui? Poate
nu mai dorea să împartă camera cu nimeni.

-

Mike-kun... te rog... hai să plecăm mai repede,
te rog. Nu i-am spus niciodată așa... nu l-am
implorat niciodată să facă ceva. Eh... nu o să
mai creăm probleme, chiar acum ne-am întors
să ne facem bagajele să plecăm... Ne-a părut
bine! L-am smucit pe Mike de pe scaun și am
luat-o la fugă spre cameră.

Gaia mă uimește tot mai mult. Am plecat smucit
din scaun, în grabă spre camera noastră. Insistențele
Gaiei și comportamentul ei mă face să-i cer socoteală.