Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 76

Ceața asta mi se pare ciudată. Se pare că vremea nu
ține prea mult cu noi, iar liniștea asta mormântală mă
deprimă. Mă așteptam să văd mai multă activitate în
Valhala. Unde e toată lumea? Ahh. Gaia se oprește brusc.
-

Ce s-a întâmplat?

-

Etto... foaia... asta. Și mi-am adâncit mâna în
buzunarul trench-ului. De ce ai ascuns-o de
mine?

-

Să ascund? N-am ascuns nimic de tine. Foaia!
Nici măcar n-am luat-o cu mine, defapt... e
acasă, ambele foi sunt. De unde o ai?

-

Eh? Nu ai luat-o cu tine? Dar... atunci ce
căuta în sertarul din noptieră? Încerci să mă
sperii?

Am rămas neclintit când am văzut foaia în mâna
Gaiei. Cum se poate? Sunt acasă în coș, sunt acasă în coș,
mi-am repetat în gând de trei ori și am deschis ochii. E
încă aici...
-

Gaia... crede-mă! Ambele foi sunt acasă la
mine. Am uitat să le iau cu mine.

-

De ce mă minți? Am ridicat tonul la el fără să
îmi dau seama. Îmi este atât de frică încât simt