Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 75

spună că plecăm acum, că ne îndepărtăm de
orașul ăsta dubios care mă face să îi ascund
lucruri și care mă face să mă simt așa de
ciudat în preajma lui.
-

Am venit in Valhala ca să ne întoarcem?
Gaia! Hai să ne plimbăm. Am cuprins-o cu
brațul drept și am pornit la drum. Centrul
orașului ne așteaptă, ar trebui să fie agitație pe
acolo la ora asta.

Mike m-a cuprins și m-a tras după el. Cum e posibil
să îmi bată inima în halul ăsta ori de câte ori se apropie
mai mult de mine sau mă atinge? Ceva e în neregulă aici.
Și el mai vrea să vedem și orașul? Pretudindeni se întinde
doar o ceață densă. Abia dacă vedem pe unde mergem.
Dacă nu m-ar ține Mike lângă el probabil că ne-am
separa și ne-am pierde. Ceea ce mi se pare ciudat este că
nu a trecut pe lângă noi nicio mașină până acum, niciun
om, nimic. Deși nu e prea târziu, pe cât înaintăm mai
mult pe atât parcă se întunecă. Nu îmi place aici,
indiferent cât de mult mă captivează foaia aceea. Ah
foaia! Mă opresc brusc și îl văd pe Mike cum se uită
curios la mine.