Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 659

aș putea să-i spun? Profesoara intră brusc în clasă și își
începe lecția. Va trebui să aștept până la pauză.
Școala aceasta pe care n-o mai sufăr, parcă refuză
să ia sfârșit. Nu mai e mult până mă mut de aici și mă duc
la facultate pentru a începe o viață nouă și pentru a face
ce-mi place. Deodată ridic privirea din caiet și o zăresc
pe Gaia, care intră sfioasă în clasă și se așează în bancă,
cu gentuța pe umăr și o plasă albă în mână. Pentru prima
dată stăm despărți la ore. La naiba! Nu o să mai am de la
cine să copiez.
Ora pare să nu se mai termine. Nu pot fi atentă la
oră... atenția mi-e concentrată asupra lui Mike. Oare mă
privește? Oare se gândește la ce s-a întâmplat? Oare la ce
se gândește acum? Scaunul de lângă mine, rămas gol, îmi
accentuează tristețea. Parcă desprinsă dintr-o transă
profundă, aud clopoțelul enervant care țârâie insistent.
Forfota din clasă a colegilor care se grăbesc să iasă
pentru a ajunge în curte, mă face să mă simt și mai
agitată. Mai rămân câțiva colegi care sunt ocupați să se
uite peste niște reviste. Mă ridic ușor, scot cu grijă cutia
din plasa cea albă, și mă apropii de banca lui Mike. Întind
cutia în față și las cuvintele să-mi alunece timid.