Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 658

Offf... Am să întârzii!!! Cât este ceasul! La 8
trebuie să înceapă cursurile, este deja 7:30! Am dormit
mai mult decât trebuia... dar am terminat târziu cadoul lui
Mike. Mă grăbesc să iau tortul din frigider, care pare să
strălucească învelit în glazura fină de ciocolată. Îl iau cu
grijă și îl așez într-o cutie simplă albastră pe capacul
căreia stă lipită o fundiță subtilă, micuță, aurie, foarte
finuță. Sper să îi placă... Îmi înșfac din mers geanta care
stă agățată în cuier, îmi iau perechea de pantofi negri și
aproape că alerg ținând cu ambele mâini de cutie pentru a
nu se mișca tortul înăuntru. Nu am apucat să îi scriu o
felicitare... dar sper că e de ajuns. Mă apropii ușor, ușor
de școala atât de familiară, dar mă opresc pentru câteva
clipe în loc în momentul în care ajung în fața intrării.
Mike nu mai e acolo... nu mă așteaptă. În atâția ani, nu sa întâmplat nici măcar odată să nu mă aștepte... Mă
întristez, dar mă grăbesc să ajung în clasă în speranța că
nu a intrat încă profesoara. Bag cu grijă cutia într-o
plăsuță albă și intru sfioasă. De ce? Inima mi se strânge
cu putere când îl văd pe Mike așezat în banca din spate...
Îmi las privirea în pământ, parcug drumul scurt către
propria bancă și mă așez. Nu mă pot întoarce spre el... ce