Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 653

mine, fără cel care... Mă opresc preț de câteva
clipe privind-o de sus până jos, imaginându-mi
trupul ei dezgolit... Cel care ți-a făcut anumite
lucruri de neiertat. Nu mă aștept să înțelegi ce e
în sufletul meu.
-

Să... fiu mai fericită? Să nu mă mai faci să
sufăr? Cât de paradoxal e? Acum ce crezi că se
întâmplă? Acum... e poate singurul moment în
care pot spune că mă faci să sufăr... și o faci cu
atâta ușurință. Mi-aș fi dorit... mi-aș fi dorit să
vezi cât de multă nevoie am de tine, mai ales
acum... după tot ce s-a întâmplat...

-

Răul făcut nu se poate îndrepta, niciodată. Eu
nu pot să trec peste asta și mă declar vinovat
pentru tot. Nu pot uita totul ca și cum nu s-ar fi
întâmplat nimic și nici tu nu poți nega că ai
suferit când ai văzut tot ce ți-am făcut.

Îmi mușc buzele cu putere și tremur din toate
încheieturile. Nu îmi pot stăpâni lacrimile, dar nici nu
vreau. Da, nu pot uita ce mi-a făcut, dar... nu a fost el...
nu el mi-a făcut rău... de ce nu înțelege asta? Mă abțin cu
greu din a nu plânge în hohote privindu-l lipsită de