Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 652

-

Dar pe mine mă poți lăsa singură... O spun
dezamăgită. Inima mă doare atât de tare încât
simt cum vrea să-mi iasă din piept. Mă întorc pe
călcâie și privesc strada atât de familiară pe care
trebuie să mă întorc singură acasă.

-

Când ai venit prima dată în Valel, ai fost
singură. Nu poți compara situațiile. Sky nu are
casă și nu are familie. Nu o pot lăsa așa la
doar... 16 ani! Poate ar fi trebuit să te bucuri.
Cel puțin, asta face un prieten.

-

Ce familie??? Tu ești singura mea familie și știi
foarte bine lucrul acesta! Și nu îmi poți vorbi
mie despre prietenie!!! Tu ești cel care dă cu
piciorul prieteniei noastre pentru ce? Pentru...
nimic... tu ești cel care nu mă mai vrea în viața
lui, nu eu. Mă răstesc la el, lacrimile curgândumi șiroaie pe obrajii reci.

-

Tocmai din prietenie fac asta. Nu vreau să-ți
mai fac rău, să te mai văd suferind din cauza
mea. Țin prea mult la tine pentru a-ți mai face
probleme. Nu dau cu piciorul prieteniei noastre
ci doar mă asigur că vei fi mai fericită fără