Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 651

eu. Ajunși la suprafață, ne oprim cu toții în loc, Gaia
întorcându-se spre mine.
-

Ce bun e aerul de acasă. Mulțumesc pentru tot,
Gaia. A fost și Valhala o experiență; neplăcută
ce-i drept, dar... a fost o experiență. Noaptea
rece a îmbrățișat cu totul casele din jur și stația.
Îți urez noapte bună!

-

Ah... credeam... Îmi rețin cuvintele, realizând că
tot ce s-a întâmplat a fost foarte real. Nu e o
iluzie... deși ceva din adâncul meu mă face să
sper că Mike îmi va spune din clipă în clipă că
totul e o glumă. Și Sky?

-

Sky? Pentru o clipă îmi întorc privirea spre ea.
Ea va rămâne la mine. Nu are unde să se ducă
sau unde să stea.

-

La tine? Păi cum? Nu ai zis că va pleca pe
drumul ei? Inima mi-o ia la goană incontrolabil
simțind cum îmi crește pulsul.

-

Da. Se va înscrie la o școală, în primă fază și va
sta la mine cât va fi nevoie. Așa o să am grijă de
ea. Va fi mai bine așa. Nu o pot lăsa singură.