Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 650

s-au schimbat multe între noi. Nu mai suntem
ca la început.
-

Știu... O spun dezamăgită. Dar... am crezut că
am devenit mai apropiați.

-

Gaia. Tocmai faptul că ne-am apropiat atât de
mult, m-a făcut să vreau să ne distanțăm. Dacă
nu se întâmplau anumite lucruri din cauza mea,
poate eram ca înainte, dar așa... nu se poate.
Sunt un monstru. Meriți un prieten mai bun
decât mine.

-

Nu există un prieten mai bun... O zic aproape în
șoapte ridicându-mă încet de jos. Îmi cuprind
brațele și ies din metrou cu capul plecat, trecând
grăbită pe lângă Sky.

Ies din metrou în timp ce-i fac semn lui Sky că
putem pleca.Gaia merge cu câțiva pași în fața noastră,
tăcută și cu privirea în pământ. Mă doare sufletul să o
văd așa, dar va fi mai bine pentru ea. Într-un final, va
uita. Poate mă va uita și pe mine, cine știe. Timpul o să
așeze lucrurile la locul lor. Îmi doresc foarte mult să fie
fericită și să găsească un prieten mai bun decât am fost