Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | страница 648

nu reușesc. S-au imprimat acolo. Tot ce s-a întâmplat
până acum mi-a rămas întipărit în minte ca un film de
groază interminabil. Simt cum încetul cu încetul corpul
meu cedează și mă duce într-un somn adânc. Mai puțin...
ajungem.
Cuprins de gânduri, nu am realizat cât de repede a
trecut timpul iar metroul începe să încetinească. Privesc
pe geam. Am ajuns în Valel! Afișez un zâmbet larg și
simt cum un sentiment de ușurare își face loc în trup.
Ușile metroului se deschid zgomotos în timp ce Sky face
primii pași afară. Aproape că ies și eu din metrou când
îmi amintesc de Gaia. Nici măcar n-am sesizat când s-a
oprit din plâns. E liniște. Mă întorc și o văd dormind. O
mișc ușor pentru a o trezi.
-

Trezește-te! Am ajuns în Valel. Gaia!

-

Huh? Buimacă întredeschid cu greu ochii. Mă
simt atât de răvășită încât dorința mea ar fi să
pot rămâne pentru totdeauna în același loc.
Dezmeticindu-mă încep să-mi aduc aminte de
cele întâmplate. Imagine cu imagine începe să
se deruleze în mintea mea până când ajung în
prezent. Deschid ochii larg și îl privesc pe Mike