Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 647

am provocat răni psihice și fizice. Sunt un
monstru, Sky! De fiecare dată când mă voi privi
în oglindă îmi voi aduce aminte de ea... Mă
opresc brusc, dându-mi seama de ceea ce
doream să spun.
-

Știu că nu e frumos să tragi cu urechea, dar... vam auzit, Mike. Chiar nu știu ce pot spune...

-

Nu cred că sunt prea multe de spus. Îmi ridic
privirea către neonul din tavan care pâlpâie din
când în când, în timp ce-mi rezem capul de
geam. Pentru câteva clipe rămânem amândoi
cufundați în tăcere, doar plânsetul Gaiei se mai
aude din spatele nostru.

Nu mă pot opri. Aș vrea să mă pot opri din plâns,
dar... e mult prea dureros. Mi-am pierdut prietenul...
familia... așa brusc... fără ca măcar să mă aștept la așa
ceva. Îl aud cum vorbește cu Sky... le aud vocile... Nu îi
pasă câtuși de puțin că mă face să sufăr. Aș vrea să mă
ridic de aici, dar nu îl pot privi, nu acum. Îmi simt ochii
grei și trupul lipsit de forță. Mă las să alunec pe peretele
fin și rece al metroului până ajung pe podeaua ticsită a
acestuia. Încerc să alung vorbele lui Mike din gând, dar