Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 644

-

A fost... prea mult pentru noi, bine? Nu cred că
ai putea înțelege vreodată ce e în sufletul meu.
Mă simt vinovat.

-

Dar... cu mine cum rămâne? Ești singurul meu
prieten... ești... singura familie pe care am
cunoscut-o vreodată cu adevărat... chiar atât de
puțin însemn pentru tine?

-

Și ce ai vrea, Gaia? Să suferi din princina mea
în continuare? Să-ți fac alte lucruri mai...
Cuvintele mi se opresc din cauza furiei. Te
așteptai toată viața să am grijă de tine? Îți
imaginai că o să mă ai toată viața alături? Te-ai
înșelat! Uite că am făcut mai mult rău decât
bine. Nu cred că mai sunt în stare să pot avea
grijă nici măcar de o... pisică.

Izbucnesc în lacrimi fără reținere. Să nu fi reușit de
fapt să-l aduc înapoi pe Mike? Să fi rămas cu latura lui
întunecată și rece? Cum poate să îmi spun