Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 643

-

Nu știu. Nu m-am gândit la asta. Nici nu știu cât
timp a trecut. O să ne interesăm în ceea ce
privește cursurile. Cu examenul final nu ar fi o
problemă. Ne înscriem în a doua sesiune în
cazul în care o ratăm pe prima.

-

Înțeleg... și... eu... cum voi face să ascund toate
rănile astea și vânătăile? Nu vreau să vadă
nimeni...

-

Nu știu ce să zic. Nu mă pricep. O să te descurci
tu, cumva.

-

Ah... deci... aici se termină totul... Tristețea
începe să mi se resimtă până și în glas deși
încerc să ascund lucrul ăsta.

-

Cam așa ceva. Încerc să o evit pe Gaia și
privesc în gol neoanele palide care luminează
restul metroului.

-

Chiar... atât de mult ai ajuns să mă detești?
Adică... nu înțeleg cum poți renunța cu atâta
ușurință la tot ce s-a creat între noi... la tot ce ne
leagă și... de ce? Spune-mi te rog... spune-mi
măcar de ce...