Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 642

-

Poate că e mai bine. Nu mai vreau să-ți fac rău.
Deodată îmi amintesc semnul de pe gât despre
care mi-a spus Gaia, acoperindu-l cu mâna. Fără
mine prin preajmă ești mai în siguranță. Vei fi
mai fericită așa.

-

Oh... prin câte am trecut împreună... câte am
pățit... tu... Mă opresc din nou. Cuvintele lui
Mike m-au luat prin surprindere făcându-mi
inima să se sfărâme parcă în mii de bucăți. Sămi pierd prietenul cel mai bun... singura
persoana din viața mea care mi-a fost mereu
alături... atât de ușor... fără măcar să lupte
pentru... pentru prietenia noastră. Și cu ea? Cu
ea ce facem?

-

Cu Sky? Nu știu ce are de când să facă în
momentul în care vom ajunge în Valel. Probabil
va pleca... va trebui să se înscrie la o școală.

-

Și noi? Încerc să trag aer în piept pentru a-mi
stăpâni emoțiile. Cum ne vom termina anul?
Dacă nu ne vor mai primi înapoi? Ce le vom
spune?