Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 637

mai încrezător ca niciodată că s-a terminat cu
Valhala. Plecăm definitiv de aici.
-

Mike, tu... îți mai aduci aminte ceva din... din ce
s-a întâmplat cât ai fost în interiorul lui Sith?

-

Umm... nu prea. Doar fragmente. Privirea mea
cade înspre podeaua metroului, stânjenit de
puținele amintiri dureroase care-mi călătoresc
prin minte.

-

Oh... înțeleg... aș fi vrut... Mă opresc pentru
câteva clipe neștiind cum să mai continui
conversația... ceea ce s-a întâmplat acolo, putea
fi doar în mintea mea. Poate nu s-a întâmplat
deloc, dar... a părut atât de real... nu mai pot
zice nimic.

Gaia ezită, se simte asta în vorbele ei. O văd cum se
sfiește să-mi zică ceva, dar în ea cu sigurață arde dorința
de a afla.
-

Ce vrei să mă întrebi? Știu că vrei să aflii ceva.
Fii sinceră, te rog.

-

Nu pot... adică... dacă tu nu îți aduci aminte...
atunci poate e mai bine să o lăsăm așa. Nu cred