Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 636

O trag pe Sky cu greu pe treptele care ne conduc
înspre stația de metrou, în timp ce ea se opune cu
desăvârșire.
-

Mike! Oprește-te! Lasă-mă!!!

Strigătele ei se îmbină cu sunetul înfundat, asurzitor
al metroului care sosește în stație, făcând ca vorbele ei să
fie de neînțeles. Gaia e la câțiva pași în fața noastră,
privind din când în când în urma ei, sprijinindu-se de
balustradă în timp ce se chinuie să coboare scările.
Am ajuns! Îmi spun în gând. Pășesc în metroul gol,
asigurându-mă că Mike a intrat și el... iar ușile se închid
zgomotos în urma noastră. Asta să fi fost tot? E gata? Mă
așez cu grijă pe una dintre banchete iar Mike se așează
lângă mine, Sky rămânând lipită de geamul ușilor. Îl
privesc pe Mike care nu își desprinde privirea de la ea. Îl
trag ușor de mânecă pentru a-i atrage atenția.
Am ajuns... O spun în timp ce-mi trag sufletul.
-

Ce e?

-

Crezi... crezi că asta a fost tot? Crezi că ne vom
întoarce acasă?

-

Da, micuțo. Brațele mele îi cuprind trupul firav
într-o îmbrățișare, sărutând-o ușor pe cap. Sunt