Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 638

că mai are rost... vom da totul uitării odată ce
ajungem în Valel.
-

Micuțo, despre ce e vorba? Dacă știu ceva,
promit că îți voi spune adevărul. Nu cred că este
în regulă să ascundem lucruri.

-

Nu... îți ascund nimic... dar... cât tu ai fost în
interiorul lui Sith... s-au întâmplat lucruri.
Rușinea care mă cuprinde, doar gândindu-mă la
ce s-a întâmplat, mă face să plâng.

Spusele ei și reacția pe care a avut-o, mă fac să mă
gândesc la acel moment în care am văzut-o pe Gaia
goală, epuizată, stând ghemuită la pământ. Închid ochii
strâns pentru a opri lacrimile din a se strecura printre
gene.
-

Gaia... Eu... știu la ce te referi. Încep să mă
bâlbâi și să-mi găsesc cu greu cuvintele. Îmi
amintesc ceva și voi fi sincer cu tine. Nu știu ce
ți s-a întâmplat înainte de a ajunge la mine, dar
autnci când am conștientizat... îmi aduc aminte
perfect imaginea ta... goală, incapabilă să te mai
miști, trupul tău fiind acoperit de zgârieturi și
vânătăi. Nu știi cât am suferit atunci. A fost...