Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 632

transformându-se într-o scenă macabră. Teama de a fi
striviți în parcursul nostru spre Valhala, ne face să privim
în toate direcțile, simțind cum panica se instalează în
inimile noastre. Vuietul puternic accentuează oroarea
care crește în noi. Aproape că mergem pe nevăzute prin
întunericul morbid și rece. De fiecare dată când o trag pe
Gaia pentru a o feri din calea unei crengi sau a unui
trunchi despicat de copac, îi simt inima cum îi bate
nebunește în piept, mâinile tremurându-i de teamă. Sky
sare cu pași micuți și precauți, analizând de zece ori
fiecare pas făcut, dar ambele încearcă să-și ascundă frica,
cu toate că nu le reușește prea bine. Gândul că viața
noastră se poate sfârși aici... Ce final să am! Niciodată nu
m-am gândit că aș putea muri strivit de trunchiul unui
copac. Dar nu acum! E prea devreme. Trebuie să ieșim
de aici. Trebuie... măcar Gaia și Sky să iasă de aici tefere.
Nu mai scot niciun cuvânt.
Suflul aproape că mi se pierde. Mă simt la capătul
puterilor și fiecare smucitură a lui Mike mă face să mă
simt ca o marionetă. Mi-e teamă să nu cedez... să nu-mi
cedeze trupul... NU! Trebuie să rezist. Nu se vede
aproape nimic... e ca și cum am înnota într-un abis fără