Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 57

Ciudat... B3... Nu are rost să îl bat la cap cu paranoia mea
mai bine ne grăbim să ieșim la stradă.
La suprafață la fel ca în stația de metrou.
Întuneric, pustiu, doar un stâlp de lumină pâlpâie anemic.
Asta să fie Valhala? Mike e prea concentrat pe drum ca
să observe. Probabil caută un taxi. Îl trag ușor de mânecă
pentru a se întoarce.
Deodată, simt cum Gaia mă trage de mânecă...
-

Ce e?

-

Privește... Care erau șansele? În fața noastră
se înălța un motel de 3 etaje.

-

Ce să văd?

-

Motelul... e... aici. Lângă stație...

-

Hmm... ciudat.

-

Ce facem? Rămânem aici?

-

Doar n-o să-l ignorăm pe acesta și să căutăm
altul. Rămânem aici...

-

Dar... dar... e sinistru nu crezi?

-

Mmm... Sinistru, nu! Ciudat, da! Hai să
mergem...

-

Dar... Însă Mike m-a prins de încheietură și
m-a tras după el înspre motelul macabru.