Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | страница 547

dispară. O perdea întunecată mă învăluie lăsându-mă să
mă pierd în neant.
Părăsesc muritorul în timp ce liniștea se așterne în
trupul lui Sith. Îl privesc pe Sith în timp ce îmi desprind
mâinile de pe fruntea lui. E epuizat... eram sigur. E prea
mare legătura dintre cei doi. Sith... lasă-mă să te duc
înapoi în camera ta.
Ah!!! Ce-ai făcut tâmpitule? Mă simt mai rău ca
înainte...
Ți-a revenit vederea? Îl întreb în timp ce îmi trec
brațul pe după trupul său, pe sub aripile sale magnifice.
Da... da. E în regulă... văd în ceață, dar... văd. Sunt
extenuat... Du-mă de aici Claudius.
De îndată! Îl țin strâns punându-mi toată forța
pentru a-i sprijini trupul și îl conduc din nou în cameră.
E atât de întuneric și de cald. Aud vocile pertinente
și atât de ascuțite ale celor ce se află dincolo de acest zid.
Oare cine sau ce m-a întemnițat aici? Ce sunt eu? Plutesc
prin acest lichid simțind cum ceva se întâmplă... o simt
pe ea. Creatura de afară. Creatura care mă atinge
câteodată și îmi vorbește. Cine ești? Vreau să știu... cine
ești?