Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 546

Muritorule, ce s-a întâmplat? Începi să te
contopești cu mintea lui Sith? Tu ești un nimic, doar un
leș care așteaptă să se descopună. Am venit să îți opresc
frenezia. Acum, supune-te!
Marele conducător al lumii nu se supune nimănui,
corcitură! Vino mai aproape și-mi vei cunoaște furia,
gunoiule. Cum îți permiți tu, corcitură, să vii în fața mea
așa? Încep să mă enervez, simțind cum puterea îmi
parcurge venele.
AJUNGE!!! Îmi întind gândul și mai mult ajungând
astfel la muritor. Degetele mele îi umblă muritorului prin
gânduri și prin suflet. E atât de firav. Aș putea să-l frâng
chiar acum dacă nu ar fi legat de Sith. Îi simt inima cum
pulsează și respirația agitată. E ca o larvă care se zbate
să prindă aripi. Îi găsesc gândul pe care se concentrează
muritorul pentru a-l orbi pe Sith și îl smulg cu putere
sfâșiindu-l ca pe o foaie. Muritorul urlă. Urlă animalic.
Urlă atât de brutal încât mă irită. Mă retrag doar din
mintea lui privindu-l satisfăcut cum se zbate.
Nu... Dispari! Trupul îmi cedează, făcând ca toată
furia și ura, ce m-au învăluit până mai devreme, să