Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 545

Am înțeles... dar pentru asta trebuie să îmi juri că
vei fi de partea mea și vom aduce haosul împreună.
Ce? Ah!!! Bine... da, da! Acum, SCAPĂ-MĂ DE
EL!
Atunci, stai nemișcat! Îmi înfășor palmele în jurul
frunții lui Sith, strecurându-mi degetele printre firele lui
mătăsoase de păr. Degetele mele mari presează ușor pe
fruntea lui acoperită cu stropi mici de sudoare. Aproape
că îmi dă fiori această imagine a lui Sith stând
îngenunchiat în fața mea, atât de neputincios... atât de
inofensiv. Pătrund adânc în mintea lui, până în cel mai
întunecat colț, până în cea mai ascunsă părticică a
gândirii sale, până în mintea muritorului care zace
captiv în interiorul său. Câtă ură... câtă furie...
muritorul pare că s-a schimbat. Ura care zace în el
aproape că mă arde pe interior. Încerc să-l ating, să-l
trezesc.
Ascultă-mă... dă-mi ascultare muritorule!
Cine ești și cum de îți permiți să vii așa la mine? Eu
sunt Marele Sith! Cere îndurare, sclavule, pentru ceea ce
ai făcut!!!