Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 533

sânge care i se preling pe mâini, își așteaptă parcă
sfârșitul în timp ce trupul îi e străpuns de vârful ascuțit al
săgeților. Două săgeți se înfing cu repeziciune,
străpungându-i picioarele, făcând-o să urle de durere.
Strigătul îmi pătrunde adânc în timpane, lăsându-mă să-i
simt durerea și chinul chiar în bătăile aritmice ale inimii.
GAIA!!!! Încă sunt acolo, dar nu mă poate auzi, nu mă
poate vedea iar eu... nu mă pot mișca, rămânând martor
al masacrului care tocmai a început. Un călău cu fața
acoperită se apropie de Gaia și într-o mișcare bruscă îi
amputează unul dintre brațe. Urletul ei îngrozit mă face
să mă zbat cu putere isteric. Resimt suferința ei ca și cum
ar fi propriul meu corp, privind-o cu oroare cum zace
într-o baltă de sânge. Palpitațiile îmi cuprind întreg
corpul, făcându-mă să înțeleg că mă aflu undeva între
viață și moarte.
Nu mă pot opri acum, deși inima îmi bate ca și cum
ar vrea să sară din piept. Deschid ușa masivă, de parcă ar
fi pentru prima oară când intru în această încăpere și îl
privesc pe monstrul din pat. E atât de frumos... poate
dacă aș sta neclintită privindu-l încontinu m-aș îndrăgosti
de el. Mă atrage ca un magnet cu o forță inimaginabilă.