Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 532

Valhala teafără, indiferent de ce se va întâmpla. Mă voi
descurca eu cumva...
Am încheiat discuția, Mike! Vin după tine... rezistă,
te rog. Cu aceste ultime cuvinte, îmi șterg lacrimile, trag
aer în piept și mă îndrept hotărâtă spre camera lui Sith.
Orice ar fi, îl voi constrânge să mi-l dea înapoi pe Mike.
De ce nu mă ascultă niciodată? Nu o pot lăsa așa...
Dacă vine aici, e în pericol. Dar ce să fac? Nu pot ieși de
aici... Ahh, Gaia... în ce te bagi?
Îmi simt corpul cum se dezmorțește încetul cu
încetul iar degetele îmi alunecă pe o suprafață fină. Oare
ce e? Încă nu mă pot mișca întrutotul, dar simt că zac
undeva la pământ, epuizat. Mă simt atât de... transparent.
Ușor, ușor încep să-mi pierd vitalitatea, simțindu-mă ca
și cum aș fi proprietatea cuiva. Cumva, eu și trupul
creaturii ne contopim, devenind unul și același. Doar
gândul