Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 51

Expresia de pe fața Gaiei m-a surprins. N-am mai
văzut-o reacționând niciodată așa.
-

Ai o idee mai bună?

-

Păi... umm... nu.. Dar cunoști tu vreun hotel în
Valhala?

-

E oraș, trebuie să fie măcar un hotel. Nu știu,
dar căutăm, întrebăm oamenii și îl găsim întrun final.

-

Da... așa-i. Umm... Mike? Ai luat cu tine
cumva ceva de băut? Că eu am uitat...

-

Da, am apă și suc, ce preferi?

-

Apă, te rog...

Am deschis rucsacul, am pescuit după sticla cu
apă și i-am înmânat-o Gaiei.
Noroc cu Mike care se gândește mereu la toate...
Deși dincolo de geam tot peisajul e afundat în întuneric
se vede pâlpâind la distanță orașul. Mai puțin și ajungem.
Îi fac semn lui Mike să privească și el spectacolul de
lumini care semănau cu niște licurici, când bezna ne
învăluie, iar metroul se oprește brusc.
-

MIKE!!!