Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | страница 50

vom da jos din metrou și vom urca la
suprafață... Deodată Gaia mă oprește.
-

Zi odată!

-

Când vom ieși din stație... vom găsi... un oraș!
Ha ha ha!!!

-

Mike!!! Faci mișto de mine...

Ce-mi place să o tachinez pe Gaia. Ador să fac
asta, cred că e un păcat pe care mi-l asum, dar care se
merită. Când îi văd expresia feței de fiecare dată când
aude finalul mă pufnește râsul. Gaia... cât de drăguță ești
în momentele astea.
-

Nu, nu. Doar exersam pentru școala de
actorie. Glumesc. Încerc să destind puțin
atmosfera și să fac să dispară tăcerea asta.

-

Mda... bine... Auzi... dar noi unde o să stăm?
Ai vreo idee? Că ne-am entuziasmat, ne-am
agitat să plecăm... dar de stat?

-

M-am gândit eu la asta. Mergem la un hotel.

-

Eh? Hotel? Hmmm... mi se pare un pic dubios
Mike, dacă are vreun plan ascuns? Ce
vorbesc? E Mike! Ce Dumnezeu e cu
gândurile astea pe mine?