Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 501

privirea mea, luând forma unui bărbat înalt... masiv... cu
ghiare și coarne ascuțite ca doi spini. Inima mi se strânge
parcă învelită în sârmă ghimpată, cât timp privesc
creatura care l-a acaparat pe Mike. Nu... Mike... ce ți-a
făcut...
Un sunet puternic îmi străpunge timpanele în timp
ce încep să urlu din toate puterile. Un vuiet acoperă
întreaga liniște care s-a așternut în jurul nostru. Simt
cum mâinile mi se despică, transformându-se în ghiare
lungi și ascuțite. Spatele îmi este perforat de o pereche
de aripi întunecate care mă țin suspendat. Trupul acela
firav, uman se dezintegrează, perimțând Marelui Sith să
iasă la lumină. Corcitura își continuă incantația, astfel,
făcându-mă din ce în ce mai puternic, reușind să pășesc
cât mai repede în această lume. În sfârșit îmi simt pașii
pe sol și simt adierea vântului rece pe propriul corp. În
sfârșit sunt liber! După atâta timp, răul suprem revine la
forma inițială. Mamă! Ai crezut că mă poți răpune?
Hahahaha!!! Te-ai înșelat! Știam că această zi va veni!
Știam că cineva mă va trezi din somnul în care m-ai
adâncit. Reprezint o amenințare reală, moartea sigură și
crudă a tuturor vietățiilor inferioare care sălășluiesc pe