Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 500

Rămân împietrită în locul în care m-a aruncat Mike.
Scena pare a fi desprinsă dintr-un coșmar fără de sfârșit.
Creatura se ridică deasupra noastră și își întinde aripile pe
toată lungimea lor, umbrindu-ne. Nu pot descifra ceea ce
zice, dar privirea îmi cade din nou pe Mike care parcă
ridicat de o forță invizibilă se ridică și el de la sol
zvârcolindu-se. O teamă cumplită îmi învăluie inima și
trupul iar spatele îmi arde ca străpuns de două fiare
încinse. Ce se întâmplă? Mike... nu izbutesc să dau curs
glasului. Forma trupului lui Mike pare să se deformeze
sub ochii mei, ca și cum un păpușar s-ar juca cu el,
trăgând cu brutalitate de sfori. Îmi acopăr îngrozită gura
în momentul în care din spatele lui Mike se desprind
două aripi imense, negre ca pana corbului ce se întind
mai mult decât aripile creaturii care continuă să
vorbească fără înțeles. Cerul se întunecă deasupra
noastră, acoperind până și ultimul petec de albastru. Mike
scoate un urlet asurzitor de durere. Mă zbat să scap de
propria-mi durere care îmi despică spatele și cu ultimele
puteri reușesc să strig. MIIIIKEEEE!!!!!!!! Lacrimile îmi
umezesc chipul, în disperarea care mă cuprinde tot mai
mult. Trupul lui Mike, așa cum îl cunosc, dispare sub