Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 502

acest pământ și nu numai. Voi avea grijă să instalez
teama și groaza până-n ultimul colțișor al acestei lumi și
să conduc o pustietate pentru a putea creea lumea
perfectă... fără viață! Ador sunetul morții... a victimelor
ce-și dau duhul în palma mea și a spiritelor care cer
îndurare. Mă hrănesc cu suferința celor vii și a celor
morți. Lumea aceasta cât și lumea de dincolo aparține
Marelui Sith! Totul devine întunecat, făcând ca razele
soarelui să se stingă în spatele norilor negri care
prevestesc răul. Prin trezirea mea, îmi voi îndeplini
misiunea. Aceea de a-l răpune pe Creator și întreaga lui
lume iar mai apoi voi ucide corcitura care a avut grijă să
mă readucă la viață. Gunoiul! Dacă ar ști...

10
Nici nu știi cât mă bucur că sunt din nou liber. Ai
făcut o treabă destul de decentă pentru un nimic ca tine!
Îți... mulțumesc. Trebuie... să te odihnești. Trebuie
să-ți recapeți puterile. Poticnesc pentru câteva clipe
sprijinind trupul masiv al lui Sith, epuizat la rându-mi
din cauza energiei, care am concentrat-o asupra lui.