Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 47

lucruri cărora eu nu le acord atenție. Aici era
mereu plin, Gaia are dreptate. De ce suntem
doar noi doi?
-

Uhm... Mike? Ai adus hârtia?

-

Ahh. Hârtia! Mda... Oare cum să-i spun Gaiei
că nu i-am adus-o?

-

Nu ai adus-o așa-i? O tristețe amară a pus
instantaneu stăpânire pe mine. Aproape că îmi
vine să izbucnesc în plâns... de ce?

-

Nu, stai... Gaia. Am uitat-o! Serios că am
uitat-o. La jumătatea drumului mi-am amintit
de ea... Îi spun de fapt doar jumătate de
adevăr Gaiei, pentru că le-am uitat... însă ce
nu știe ea e că de fapt am uitat să le distrug.

-

Și aici e atât de frig... Nu ți-e frig? Mânile îmi
sunt reci ca gheața... degetele de la picioare
abia le mai simt... ce e cu mine?

-

Puțin. Văd că Gaia nu prea e în apele ei. Poate
gândul la Valhala nu o prea mai încântă. În
sfârșit ajunge și metroul. Gaia, hai să
mergem...

-

Stai... Ești sigur că vrei să facem asta?