Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 46

-

Cred că am luat mai mult de atât... Uff...
Grozav!!! Avem și întârziere... Minunat... Nu
că nu ar fi destul de frig...

-

Ar trebui să coborâm la metrou, măcar acolo
nu bate vântul. E destul de frig...

-

Mă ajuți? Nu știu de ce am luat atâtea cu
mine... nu erau de ajuns doar câteva haine?

-

Sigur. Am luat geanta greoaie a Gaiei. Umerii
mei s-au lăsat sub greutatea bagajelor. Dar ce
naiba ai luat cu tine? Cărămizi?

-

Heh... Scuze... nici eu nu știu. Am simțit cum
roșesc brusc.

Le-am proptit pe umăr și am luat-o încet pe scări.
Gaia prefera să meargă în urma mea deși nu știu de ce. Îi
aud doar pașii cum coboară în tăcere după mine. Ajunși
la capătul scărilor, las bagajele jos și o întreb.
-

Ce e? Ești îngrijorată în legătură cu Valhala?

-

Ce? Ah... păi... și da și nu. Ciudat cum suntem
doar noi doi pe peron. Nici măcar oamenii
străzii nu sunt.

-

Ciudat. Detaliul ăsta nu l-am observat. Gaia
întotdeauna observă micile detalii din jur,