Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 45

teamă... atât de teamă, dar aud din nou glasul acela șoptit
care îmi face pielea de găină.
Continuă să mergi... mai ai un pic micuțo...
Cine ești? De ce nu-mi lași gândurile în pace? Am
deschis ochii de teamă să nu mă împiedic și pentru a
scăpa de vocea din adâncul minții mele. Trecusem de
taraba bătrânei cu mult. În aproximativ 5 minute ar trebui
să ajung în stație. Sper că s-a gândit Mike să ia bilet
pentru amândoi ca să nu mai pierdem timpul... Oh, ce
bine... a ajuns totuși înaintea mea... nu aș fi suportat să
mai rămân singură.
-

Hei! Ai ajuns înaintea mea până la urmă...

-

Bună. Mda... am ajuns acum 2 minute. Ești
bine?

-

Uhm... da... sunt bine... nu mi-a fost totuna să
trec pe lângă taraba băbuței totuși... iar geanta
asta mă omoară. Nu cred că are rost să îi zic
de vocile din capul meu...

-

Ești pregătită să mergem? Ți-ai luat tot ce îți
trebuie?