Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 44

-

Val...ha...la... ? VALHALA!!!!!!! Oh Doamne
cât e ceasul, hai nu mă mai ține de vorbă,
acum ajung! Mă grăbesc.

Și a închis. Mă grăbesc în bucătărie ca să bag
ceva la ghiozdan, cum spunem noi, și încep să îmi
pregătesc geanta. Observ hârtiile cu Valhala, cea care am
găsit-o în ușă și cea mototolită de Gaia. Nu are rost să le
mai țin. Le fac ghem și le arunc la coș. Iau camera foto și
câteva lucruri necesare pentru această călătorie în
monotonul oraș Valhala și o întind spre stația de metrou.
Mai am aproape jumătate de drum de parcurs.
Totuși... i-am spus Gaiei că o să îi aduc hârtia... dar mai
bine așa. Nu are nevoie de ea și nu mai este timp să mă
întorc.
Poate am luat prea multe cu mine, geanta îmi cam
rupe umărul sau poate sunt eu prea slăbită. Din cauza
norilor adunați din nou pe cer e mai întunecat afară decât
ar fi normal iar vântul rece, trece chiar și prin trench-ul
meu. Emoția și teama mă copleșesc, abia dacă reușesc să
pășesc... iar gândul că va trebui să trec din nou pe lângă
taraba bătrânei mă îngrozește... Închid ochii strâns și
grăbesc pasul cu inima bătându-mi puternic. Mi-e