Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 48

-

Mai mult ca sigur! Vreau să pun capăt unor
lucruri și să primesc niște răspunsuri pentru
întrebările care mă bântuie.

-

Ok... Ai luat bilete?

-

Da, am luat pentru amândoi. Acum te întreb
eu pe tine, înainte să ne urcăm în metrou. Ești
sigură de asta?

Metroul ne aștepta cu ușile larg deschise, pustiu,
cu mirosul acela tipic, familiar... Pentru câteva secunde
am crezut că o să îi spun ”Nu, hai să ne întoarcem acasă”
când parcă ceva m-a împins cu forță în metrou. Am
înțeles că nu mai e cale de întoarcere.
Suntem în metrou. Acea bucată de metal care ne
duce zgomotos spre Valhala. Ce ne așteaptă acolo nu știe
nimeni. Suntem doar noi doi în tot metroul. Oare, e zi de
concediu? Și-a luat tot orașul vacanță? O privesc pe Gaia
pe cât de calmă pe atât de agitată în interior. O cunosc
atât de bine, mereu când e agitată stă tăcută. Ohh... Gaia.
Să terminăm cu nebunia asta...
Ce-a fost asta? N-am vrut să intru în metrou... să
fii tu? Vocea aia? Nu, nu... e o nebunie... poate m-am
împiedicat... dar stăteam pe loc... Mike se uită insistent la