Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 457

continuare cu atenție. Rămâi aproape de mine,
te rog...
-

Mike... Îmi retrag confuză mâinile din
prinsoarea lui și mă las pe șezut. Nu înțeleg, de
unde vin toate astea? Ce a pățit? Să-mi zică
astfel de lucruri... Mike... nu știu ce ar trebui să
zic... mă simt... copleșită. Îmi retrag privirea de
la el.

-

Micuțo, stai. Cred că ceva se întâmplă cu tine,
se întâmplă cu noi... Durerile și pulsațiile, au
dispărut în prezența atingerilor tale. Ceva se
întâmplă, dar nu înțeleg... ce e cu semnele astea.
De ce reacționează când mă atingi?

-

Nu știu... dar mă bucur dacă nu te mai doare. Îi
zâmbesc sincer, după care un sentiment de
tristețe mă cuprinde. Mike... ce se va întâmpla
cu noi? Ce se va întâmpla dacă cioturile de pe
spatele meu ies complet la iveală? Ce se va
întâmpla cu mine?

-

Nu se va întâmpla asta. Nu atâta timp cât vei sta
la distanță de Laria. Nu-i voi mai permite să se
apropie de tine.