Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 456

vrei să o chem? Mă așez pe genunchi în fața lui
Mike atingându-i ușor încheieturile.
-

Gaia! Atingerile ei... O privesc nedumerit de
ceea ce se întâmplă. În timp ce îmi cuprinde
închieieturile cu mâinile ei firave, durerea
încetează. Gaia, dar... cum?

-

Ce se întâmplă Mike? Te-am rănit? Îmi retrag
mâinile speriată.

-

Nu. E în regulă, micuțo. O apropii de mine în
timp ce mâinile noastre se unesc într-o
îmbrățișare a degetelor. Nu am știut niciodată
că-mi poți alunga durerile doar cu o atingere.
Micuțo, ești specială. Îmi petrec degetele prin
părul ei, dându-i-l după ureche. E ceva... nu pot
descrie, dar o simt.

-

Eh? Mike... la ce te referi? Rămân uimită de
reacția lui și de ceea ce-mi spune, simțindu-mă
confuză. Eu... ce am făcut?

-

Mai multe decât ai crede. Ești... tu iar asta
înseamnă totul. Prezența și atingerile tale mă fac
să mă simt bine, micuțo. Gaia mă privește în