Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 458

-

Mike... hai să plecăm acum. Hai să plecăm de
aici, te rog!

-

Vom pleca la răsăritul soarelui. Ar trebui să ne
odihnim fiindcă nu știm ce ne așteaptă mâine în
drumul spre Valel.

-

Chiar trebuie să așteptăm atât de mult? Nu cred
că suntem în siguranță aici... hai să plecăm
acum, până nu se mai întâmplă ceva...

-

Unde să plecăm, micuțo, în toiul nopții? Nu se
vede nimic în jur dacă ieșim afară. Nu putem
pleca așa, ar fi prea periculos pentru tine.

-

Off... sunt... așa o povară. Îmi îmbrățișez
genunchii și îmi ascund privirea în brațe.

-

Nu ești o povară. O spun în timp ce trupurile
noastre se lipesc, îmbrăcate într-o îmbrățișare
caldă. Îmi porți de grijă, ești cea mai bună
prietenă. O sărut ușor pe obraz pentru a o liniști.
Hai să ne punem la somn, altfel ne vom trezi
epuizați dimineață și nu vom putea să ne
continuăm drumul.