Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 447

-

Vedem noi cine și ce va păți. Șoptesc printre
dinți. Du-te la prietena ta, pentru că s-ar putea
să fie ultima seară pe care o petreceți împreună.

9
Părăsesc holul furioasă și mă-ndrept spre
dormitorul lui Cloud. Nu mai țin cont de nimic și dau
buzna peste el, găsindu-l în fața ferestrei, razele firave ale
lunii îmbrățișându-i trupul gol, făcând ca penajul aripilor
care împânzesc camera să astrălucească amețitor.
Cloud! Nu-i mai suport pe muritorii ăia! Când îi
ucidem? Ah! Cloud... Gomeneee!!! Gomene!!! Îmi
acopăr ochii și mă întorc cu spatele. Am fost atât de
orbită de furie încât nu mi-am dat seama, că Stăpânul...
este gol.
Îmi întorc privirea și o zăresc pe Laria intrând în
cameră. Rânjesc văzând cum se rușinează, îmi strâng
aripile cu o mișcare elegantă, îmi îmbrac roba de satin și
mă arpopii de ea. Îmi așez mâna pe umărul ei firav și o